23
Jan

Gradinița și preșcolarii. Capitolul 10 – Curtea exterioara

Spațiul exterior oferă descoperirea unui ambient multisenzorial care este plin de înțelesuri și stimulează preșcolarul. Acest ”joc” în grădină îi ajută în a învăța mai repede. În cele mai multe cazuri ei învață din experiență și sunt gata să învețe într-un fel care li se potrivește cel mai bine. Pentru majoritatea copiilor, exteriorul este excitant, atrăgător și distractiv, iar aceștia vor fi întotdeauna gata să învețe în aer liber din jocurile adevărate.

Dacă acesta ia parte la schimbările naturale și are contact direct cu natura, se dezvoltă mai bine decât într-un mediu steril, ferit. Întâlnirea cu plante și animale crește nu numai dezvoltarea gândirii, dar în același timp încurajează jocul, imaginația și stimulează empatia. (Robin C. Moore, Plants for play, California Mig Communications 1993)

Experiența exterioară oferă copiilor experiența vitală, esențială pentru starea de bine, sănătate și pentru a căpăta ușurința de a se descurca în toate împrejurările. Curtea grădiniței este locul unde copiii își doresc cel mai mult să stea, asimilarea anumitor lucruri în sălile de clasă putând fi suportată și extinsă doar aplicând-o în situațiile reale de la exterior.

O modalitate de stimulare a procesului de creație foarte utilizată în proiectarea curților exterioare este zona cu nisip, unde copiii pot imagina și modela cu ușurință diverse forme datorită maleabilității materialului. Este foarte importantă multitudinea texturilor și culorilor ambientului exterior, de exemplu nisip, pietriș, gazon, deck.

Activitățile de grădinărit sunt demult incluse în programul grădinițelor și sunt practicate de cei mici cu multă dăruire și interes. Un studiu în Canada a arătat că interacțiunea cu viermii sau gândacii îi face pe copii să comunice mai mult unul cu celălalt.

Grădinăritul poate fi o cale spre a face copilul să facă alegerile potrivite în legătură cu mâncarea, să-și construiască treptat dragostea față de natură, să stimuleze interacțiunea socială, să faciliteze schimbul de experiențe și altele. Grădina este captivantă, stimulatoare și, cel mai important, este unu mod amuzant de a învăța pentru preșcolari.

Se poate, cu ușurință, să se amplaseze în cadrul curții grădiniței o zonă cu flori care să nu fie doar plăcută privirii, dar care să atragă și să stimuleze toate simțurile copiilor. În cadrul procesului de învățare prin contact cu natura, copiii pot fi antrenați în conversații despre culorile și mirosurile sau gusturile și texturile pe care ei le percep în legătură cu diferitele plante.

Se știe că florile de culori intense și armonios îmbinate atrag atenția celor mici. Ele pot de asemenea să reprezinte foarte bune subiecte ale desenelor copiilor. Printre plantele ce stimulează vizual copiii enumerăm floarea soarelui (o plantă ce poate crește 30 de centimetri într- singură săptămână); filimica (floare de un portocaliu intens ce este foarte adaptabilă și deci ușor de crescut); planta cameleon (plantă cu frunzele colorate în tonuri de verde, roșu și galben ce miros ușor a lămâie); sfecla elvețiană (ale cărei tulpini și frunze intens colorate sunt de asemenea gustoase).

În plan auditiv copiii trebuie îndemnați să asculte și să pună întrebări legate de sunetele pe care le aud. În acest sens se pot folosi plante care generează sunete la cele mai ușoare adieri ale vântului dintre care cea mai comună este iarba tremurătoare ale cărei capsule cu semințe zornăie odată ce sunt mișcate. De asemenea, planta de porumb are frunze care scot sunete interesante atunci când intră în contact unele cu altele.

La vârste mici, un instrument important de cunoaștere este atingerea. Se poate ușor observa tendința copiilor de a examina cu propriile lor mâini un obiect necunoscut. În consecință, stimularea simțului tactil prin diferite texturi ale plantelor poate fi considerată o metodă de învățare. De exemplu, după ce li s-a atras atenția prin atingere, li se poate explica de ce frunzele nu sunt toate la fel și ce rol are fiecare. Frunzele cu puf protejează plantele de temperaturile extreme, în timp ce cele cărnoase ajută la depozitarea substanțelor nutritive.

Copii sunt sensibili și la imaginile olfactive care pot fi ușor generate de aproape orice floare, dar cele cu mirosuri mai puternice sunt levănțica sau floarea de ciocolată care cu coloritul ei intens și mirosul dulce este cu siguranță o atraacție pentru copii.

În cele din urmă, dar la fel de importante, vin plantele care stimulează pe cei mici în plan gustativ. Copiii trebuie învățați să își includă în obiceiurile legate de dietă și fructele. Folosirea plantelor ce fac fructe atrăgătoare ca aspect și ca gust va avea un efect stimulant. De exemplu, căpșunile trezesc interesul celor mici, obligându-i să caute cu atenție fructele ascunse de frunzele dese.

Plantele cu colorit viu și miros atrăgător oferă copiilor o cale de a le capta imaginația și a fi interesați de grădină. Deoarece copiii sunt foarte ușor descurajați, este foarte important ca prima experiență a lor de grădinărit să aibă succes.